marți, 18 decembrie 2012

Cadoul perfect

 Amintirile dor mai tare ca niste spini infipti in inima a unui trandafir daruit de tine cu dragoste... Cerul si pamantul se intalnesc, epuizand timpul, precum lacrimile ce mi se preling pe obraji. Fluturele sperantei inca mai straluceste... Poate e in zadar... Poate ma insel... Poate viata s-a terminat si sunt doar un spirit ce rataceste prin forfota acestei lumi malefice, negasind cale de intoarcere sau de evadare.Ma uit in jur: aud numai vocea ta cea calda care imi alina sufletul atat de bland si imagini cu noi... Doar noi, cei simpli, cei normali, noi insine... Dar acum unde suntem? A cui este vina? A mea, a ta? Sau a amandurora?
Din corpul uman am evadat. Acum de ce nu as putea si din suflet? Sa evadez undeva, unde sa nu mai stiu de nimen, de nimic, sa uit vocea ta, imaginea ta, sufletul tau... Acel suflet pe care ia adoram, in care aveam incredere, in care ma regaseam... Acel suflet pe care il iubeam... Inca blestem timpul... Daca mi te-a schimbat, de ce inca ma mai chinuie cu amintirea ta?
Nu imi doresc nimic anul acesta material... Vreau o minune de Craciun... Stii cat sunt de egoisa... Te vreau inapoi doar pentru mine!  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu