De uitat...

Pe masura ce crestem, simtim tot mai multe, insa incepem sa ne exprimam din ce in ce mai putin.
A trecut un an de atunci. Vor trece doi... trei... o suta. Cine mai stie? De atunci am tot promis ca te uit. Si am facut-o. Insa cred ca ceva din mine va ramane vesnic la tine.
Iar cand noi ne prefaceam din ce in ce mai bine ca totul e ca inainte, am renuntat. De ce? Pentru ca de un an tot mint. Te mint si mai intai de toate, ma mint. Tot incercam sa readuc acel vechi tu, ceea ce era imposibil. Pe toti ii raneam, numai pe tine te protejam, insa nu tu erai cel care ma iubea, ci acei ,, toti''.
Timpul ne-a schimbat. Si da, m-a schimbat si pe mine. Daca te-ai intoarce la mine,  nu ti-as intoarce spatele, dar nici nu te-as primi inapoi. Poate inainte as fi facut-o. Pe cine mint? Inainte sigur as fi facut-o.
Mi-e dor de tine, cred ca mereu imi vei lipsi. Insa e mai bine asa. Ne raman doar amintirile si niciun viitor care sa le strice.

Ne-am pierdut pe drum, insa o singura dorinta mai am: vreau sa ne revedem cand vom fi batrani si sa facem tot ce mi-ai promis.
Am fost singura atunci cand m-ai lasat sa cad. Nu ai fost acolo sa ma prinzi. Am avut nevoie de tine si ai uitat de mine. Iar cand ai avut tu nevoie de mine, mereu am fost langa tine, chiar si atunci cand cu un minut in urma inima mea era ranita de catre tine. Dar te-am iertat. Pentru ca te-am iubit. Dar toate acestea sunt de uitat.
Iubirea.
Minciuna.
Tradarea.
Glumele.
Familiaritatea.
Prietenia.
Increderea.
Toate acestea sunt de uitat. Insa eu nu voi uita nimic...

Parca suferinta este o intreaga dorinta

Parca uneori este prea bine... si atunci lipseste ceva: raul. Noi il chemam, atunci cand ii simtim lipsa.
Imi este frica in aceasta perioada. Anul trecut mi-am dorit de Craciun un singur baiat sa fie langa mine. Si cu o seara inainte de Ajun, l-am pierdut.
Noi chemam durerea, atunci cand o constientizam. Ea se apropie, noi o intampinam, ne intersectam si ne contopim.
Doar doua drumuri... par 100. Daca nu mi-ar fi frica, oare ce as alege? Trecutul tot ma cheama, incerc sa ripostez, ma afund in tacere, in uitare, in durere si incerc sa evadez... Degeaba... sunt prea slaba. Dar nu intr-atat de slaba sa renunt la viata si la a cauta in continuare perfectiunea si fericirea.
Privesc in jur. Doar oameni... ma consolez cu gandul ca toti, dar absolut toti afiseaza zambete false. Cine a spus ca viata este usoara? Este o lupta continua. Este un razboi cu tine insuti si cu cei din jurul tau. Dar este frumos atunci cand castigi. 

O lupta continua

Hei, copilasi! Nu am mai dat de mult pe aici si imi pare rau. A inceput sa imi fie frica sa ma exteriorizez. Pana la urma, toti te judeca. Doare cand esti dezamagit de persoana care chiar credeai ca te iubeste cu adevarat si careia chiar credeai ca ii pasa de tine... Doare totul.
Inca mai caut perfectiunea... o voi cauta pana o voi gasi.
Am inteles care este diferenta intre a renunta si a te satura. Am invatat ca sentimentele trebuie exprimate la timpul lor, altfel vor deveni o povara si iti va fi din ce in ce mai frica de ceea ce iubesti.
Acum chiar mi as dori sa plang, nu conteaza din ce motiv, doar sa incep sa lacrimez, apoi motivele vor veni de la sine.
Cred ca nu am vrut sa te ranesc, asa ca m am ranit singura... Cred ca mi-a fost mereu prea frica de sentimente mele si de reactiile celor din jur. Dar acum, pot spune ca nu prea imi mai pasa. Cum am spus, toti ma judeca, fie in fata, fie pe la spate.
Viata este o lupta continua intre tine si societate. Trebuie sa te zbati ca sa primesti ceea ce iti doresti. Trebuie sa arati ca iti pasa, sa nu lasi totul in voia sortii, trebuie sa fii egoist in raport cu persoanele pe care chiar le iubesti.
Iar in viata, pentru a obtine ceva, trebuie sa sacrifici altceva la fel de pretios, altfel vei pierde totul.

Tumblr

http://amaliaclaudia.tumblr.com/
      Follow me, please! :3

Stare efemera

Si de ce cand ai tot ce-ti poti dori... apare amintirea ta si strica tot? De ce inca mai imi creezi suferinta si confuzie? Credeam ca te-am uitat... dupa atatea luni de zile inca mai esti prezent in mintea si in sufletul meu. De ce inca ma mai trec fiorii cand ascult melodia noastra? De ce nu pot uita ochii tai? Acei ochi care ma iubeau candva.

M-am intrebat mereu de ce nu am fost eu aleasa. Putea fi altfel povestea noastra. Puteam fi doar tu si eu. Iti mai amintesti promisiunile ce mi le faceai? De acel ,,forever'' iti mai amintesti? Inca mai imi este dor de acel tu din trecut... Si inca il mai astept sa se intoarca.
Si, totusi, dupa atatea luni... Credeam ca te-am uitat, dar se pare ca nu este asa. Dar, fii sigur ca am trecut peste suferinta ce mi-ai provocat-o de-a lungul intregii primaveri. Si fii sigur ca... intr-o zi, va aparea altcineva in viata mea care ma va iubi mai mult decat ai facut-o tu. Va aparea cineva care ma va pretui asa cum sunt eu. Si atunci... te voi uita de tot.

Generatia facebook

Traim in epoca in care daca nu ai facebook, nu mai ai prieteni. Daca nu ai facebook, nu ai calitati, nici defecte, de parca daca nu ai facebook, nu mai esti om. Mi s-a acrit de discriminari, invidii si rautati. De ce sunt oamenii atat de rai? De ce lumea in care traim e asa insuportabila?
Daca esti diferit de ceilalti, esti exclus din grupuri, esti privit cu ochi rai...
Acum sunt apreciati baietii ,,rai'', care fumeaza, care beau, cei perversi etc. Pentru ca de, acum sunt la moda. Dar  dupa 10 ani, tot la moda vor fi?...
Cand intalnesti oameni cu adevarat valorosi, dai cu piciorul, deoarece, in zielle de astazi, nu sunt la moda.
Of, societate! 

Doar un dor

Astazi imi este dor doar de un singur el. Sau mai bine zis, de prietenia care era odata intre noi...
As vrea sa dau timpul inapoi si sa retraiesc momentele cu tine. As vrea sa mai fim, din nou, amandoi impotriva tuturor, sa avem propriile noastre reguli si sa le incalcam mereu. Doar noi 2... 
Cat imi e dor de certurile noastre prostesti si de impacarile atat de dulci. Cat as vrea sa ma mai gasesc in bratele tale inca o data...
Adorm in brate cu ursuletul de la tine si iti simt mirosul. Imi apare in fata chipul tau. Ma gandesc ca am avut un an minunat alaturi de tine... Cand lumea ne critica din cauza modului nostru ciudat de a ne arata afectiunea... mi-e dor de toate acele momente.
Uneori, vorbesc cu tine in gand, imi amintesc cat iubeam cand te vedeam razand. Ai fost pe primul loc, sa nu uiti. Pentru tine am renuntat la multe si la multi.