Imi este frica in aceasta perioada. Anul trecut mi-am dorit de Craciun un singur baiat sa fie langa mine. Si cu o seara inainte de Ajun, l-am pierdut.
Noi chemam durerea, atunci cand o constientizam. Ea se apropie, noi o intampinam, ne intersectam si ne contopim.
Doar doua drumuri... par 100. Daca nu mi-ar fi frica, oare ce as alege? Trecutul tot ma cheama, incerc sa ripostez, ma afund in tacere, in uitare, in durere si incerc sa evadez... Degeaba... sunt prea slaba. Dar nu intr-atat de slaba sa renunt la viata si la a cauta in continuare perfectiunea si fericirea.
Privesc in jur. Doar oameni... ma consolez cu gandul ca toti, dar absolut toti afiseaza zambete false. Cine a spus ca viata este usoara? Este o lupta continua. Este un razboi cu tine insuti si cu cei din jurul tau. Dar este frumos atunci cand castigi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu