Iti vei aminti de mine!

Nu inteleg de ce am inceput sa tin la tine atat de mult. Doare atat de tare.
Nu ma doare asa de mult faptul ca te- am pierdut, ci faptul ca ti- ai aratat adevarata ta fata!
Coltii tai mi- au muscat inima atat de tare, incat semnele nu se vor mai vindeca niciodata. Amintirile... sunt asemenea unor vise. Unele frumoase... care se sfarsesc atunci cand ma trezesc la realitate.
Iti multumesc din suflet ca mi- ai aratat ce am iubit eu cu adevarat, in cine aveam incredere...si cui i- am spus cele mai ascunse lucruri din inima mea.
Vreau sa- ti amintesc de acea lacrima care mi- ai sters- o cu blandete de pe obraz intr- o noapte senina. Lacrima aceea care ti- am promis ca va ramane vie pentru totdeauna.

Ochii mei...ochii mei care ii adorai... nu ti- a mai pasat de ei. I- ai lasat sa se amageasca in lacrimi reci si taioase. Dar acesti ochi inca mai poarta in ei imaginile noastre. Ochii acestia inca te cauta in orice colt, in orice persoana. Si stii ceva? I- ai ranit. Acum albasrul lor tainic nu prea mai are valoare. Reflecta toate ranile existente in sufletul meu.
Stiu, am pierdut iubirea, am pierdut tot ce iubeam mai mult. Incerc sa par indiferenta, incerc sa par ca te- am uitat. Dar nimeni nu ma crede.
Iarna te- a racit. Sufletul tau este inghetat, iar eu nu te mai recunosc.
De ce nu ai curajul sa vii, sa ma privesti in ochi? Doar de o singura privire este nevoie si vei afla totul. Eu oricum sunt prea slaba. Deci nu- mi pot ascunde sentimentele.
Ne- am certat, desi sentimentele noastre sunt aceleasi. Dar nimic nu mai este la fel. Totul este schimbat.

Dar sunt sigura ca intr- o zi va rasari din nou soarele din inima mea!