Mi- as dori ca intr-o zi sa imi uit umbrela acasa si sa ma prienda o ploaie teribila. Odata si odata tot voi fi imbratisata de lacrimile calde ale ploii. Si atunci nu imi va ramane decat sa inteleg durerile ploii. Sa nu ma adapostesc nicaieri. Sa nu fug de ploaie. Si, poate, atunci cineva va veni si imi va darui speranta de a sta cu el sub aceeasi umbrela. Si il voi privi pe acel cineva fix in ochi, si el pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu