sâmbătă, 18 februarie 2012

Strigat mut

Sticla tacerii s- a refacut. Se mai zareste cate o zdreanta de lumina. Noi ne- am departat.
Acum pasesc pe zapada fara sa las urme. Cei din jur ma privesc trecand. Ii las in spate. Nu- mi mai pasa de ei. Sunt doar niste obstacole pe drumul meu. Ma- nchid in aer ca intr- un glob de cristal.
Tacerea ta ma cheama. In mine bate harta spre tine. Rauri de vant imi apuca parul, tragandu- ma inapoi. Dar nu renunt. Te simt aproape... tot mai aproape.
Deodata vad o lumina. Este chipul tau de inger. Vad cum iti descoperi cristalele maronii si imi zambesti. Pasii mei doar tu ii cunosti.
In sfarsit! Iti simt mangaierile delicate pe pielea mea fina. Esti din nou langa mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu